Calea de mijloc să fie într-adevăr cea mai bună? În cazul cuniculturii, da! În situația fermelor medii și mici (nu industriale sau de mare anvergură).
Semi-libertatea înseamnă cuști și padocuri în aer liber – habitatul natural în cea mai mare măsură, dar și posibilitatea de a monitoriza eficient crescătoria. Costurile cu amenajările sunt mult reduse deoarece nu se fac cheltuieli pentru construirea unor clădiri suplimentare în care să fie introduse cuștile, ci se amplasează doar boxele pe terenul disponibil, cu o înălțare de la sol de minim 15 cm spre a evita acumularea umezelii și periclitarea sănătății iepurilor de casă.
Cuștile sprijinite pe piloni/suport suficient de înalt și echilibrat încât să nu ajungă umezeala solului și paraziții (căpușe etc.) la animale se pot etaja pe 3 nivele. Uneori chiar 4, dar este contra-indicat. Este bine să existe cuști mici și cuști mari, organizate individual pentru iepurii reproducători și de grup pentru tineret (puii înțărcați).
Cunicultura astfel practicată este ideală pentru rasele de iepuri de casă mixte, crescute atât pentru carne cât și pentru blană. Și aceasta pentru că se beneficiază de condițiile meteo naturale, nu de lumină artificială, nu de sisteme de încălzire ori răcire, nu se face abuz de electricitate și aparatură, iar acest lucru asigură o dezvoltare excelentă.
Există anumite fenomene meteo care nu sunt pe placul acestor simpatice mamifere, fapt pentru care anumite aspecte vor necesita măsuri specifice. Iepurii nu reacționează bine la curenții de aer (cuștile trebuie poziționate și orientate în asemenea mod încât să nu ajungă vântul la iepuri), la zăpadă (acoperișurile se fac înclinate și cu streașină) și la căldura solară directă (streașina acoperișului astfel încât să asigure umbra). E bine să nu se audă sunete deranjante<a title=”” href=”#_ftn1″>[1]</a>, este imperios necesar ca toți membrii crescătoriei să se simtă permanent în deplină siguranță deoarece iepurii sub presiune puternică<a title=”” href=”#_ftn2″>[2]</a> au puseuri de adrenalină, care după câte se pare, în cele mai grave cazuri, conduc la porniri canibalice<a title=”” href=”#_ftn3″>[3]</a> – femelele ajung să-și mănânce puii. În scopul asigurării condițiilor climatice corecte trebuie urmărită menținerea unei temperaturi minime de 5°C chiar și în timpul sezonului rece. În cazul în care această temperatură nu poate fi asigurată în extreior va trebuii intervenit, vor trebui transferați iepurii de casă într-un adăpost special amenajat, cu temperatură controlată.
<div><br clear=”all” />
<hr align=”left” size=”1″ width=”33%” />
<div>
<a title=”” href=”#_ftnref1″>[1]</a> „Microclima în adăposturi trebuie să se menţină constantă, aceasta are o mare importanţă deoarece modificările bruşte, precum şi zgomotele bruşte constituie pentru iepuri factori de stres puternici. Aceştia provoacă o secreţie de adrenalină care poate duce la tulburări circulatorii, respiratorii şi digestive.” în documentul electronic <b><i>Tehnologii performante de creşterea iepurilor în „STE Maximovca”,</i></b> Institutul Ştiinţifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi Medicină Veterinară de la adresa : http://agriculture.md/sip/files/crestere_iepuri.pdf
</div>
<div>
<a title=”” href=”#_ftnref2″>[2]</a> Explicații extensive sunt oferite în arhiva <b><i>ZooLand</i></b>, informațiile de mai jos fiind accesibile la adresa :
http://www.zooland.ro/Canibalismul_la_rozatoare-7265.html
„Nu se cunoaste exact mecanismul psihologic care determina mama sa isi devoreze puii abia nascuti. Rozatoarele, in general, sunt recunoscute a fi mama extrem de devotate. Specialistii considera ca prima cauza pentru care proaspata mamica isi consuma puii este protectia lor. Da, poate suna socant insa acesta este cel mai viabil motiv. In mediul natural, iepuroaica sau hamsterita preferau sa isi omoare ele puii, decat ca acestia sa ajunga in falcile pradatorului care le ameninta cuibul. O mama ce se simte amenintata cu siguranta va recurge la acest gest. Acest fapt se aplica si in cazul rozatoarelor de companie. Daca o mama proaspat fatata este expusa zgomotelor puternice, latratului cainelui in apropierea custii, activitatii umane intense in jur atunci ea va considera ca viata puilor este pusa in pericol si ii va ucide.
Rozatoarele mame pot deveni stresate atunci cand se afla in custii supra aglomerate. In cazul iepurilor se stie ca masculul nu convietuieste cu femela nici pe durata gestatiei si cu atat mai mult nici dupa nastere. Daca o iepuroaica este nevoita sa imparta spatiul cu unul sau mai multi semeni, s-ar putea sa fie daunator pentru puii ei. Hamsterii in schimb traiesc in cuplu atat pe timpul gestatiei cat si mai tarziu dupa nastere. Situatii stresante pentru mama pot aparea doar atunci cand in aceeasi cusca sunt tinuti multi hamsterii, spatiul fiind insuficient pentru toti.
In natura supra popularea este o cauza a canibalismului insa din alt motiv, decat cel insirat mai sus: insuficienta rezervelor de hrana. De multe ori puii nascuti in comunitati mari, mai ales in perioadele de seceta, erau eliminati de catre mama. Cand hrana este saraca atunci nu- si doreau guri suplimentare de hranit. Mai mult, puii consumati erau o importanta sursa de calorii pentru mama sau pentru rudele apropiate. O mama care isi mananca puii devine mai fertila, astfel poate procrea din nou si poate cu putin noroc, viitorii pui se vor naste intr-o vreme cu mai multa hrana la dispozitie.
In captivitate acest principiu se aplica in cazul femelelor hranite inadecvat pe durata gestatiei. In primul rand absenta mancarii ii semnaleaza mamei ca se ala intr-o perioada de restriste alimentara, in care nu sunt de dorit mai multi consumatori. Iar in al doilea rand hrana saracacioasa nu reuseste sa satisfaca toate nevoile nutritionale ale femelei gestante. Ea isi va manca puii imediat dupa nastere pentru a-si reface rezervele de energie. O alta cauza des intalnita la iepuroaice este absenta apei imediat dupa nastere. In primele zile mama are nevoie sa bea apa pentru a se rehidrata. Daca nu primeste atunci isi va consuma unii din puii, care contin in proportie de 90% lichid.
O femela isi doreste ca urmasii ei sa fie sanatosi si robusti. Puii cu malformatii, bolnavi, rahitici vor fi imediat eliminati din cuib. In cuiburile supranumerare sau atunci cand hrana este putina, mama va manca puii nascuti ultimii, cei mai firavi, pana cand vor ramane doar cei puternici, capabili sa supravietuiasca. Fiecare rezerva de energie este importanta si va fi directionata doar spre cei care o vor valorifica. Astfel puii consumati vor contribui la supravietuirea celorlalti.
Canibalismul este des intalnit la mamele aflate la prima fatare. Poate fi vorba de lipsa de experienta, socul nasterii, dificultatea gestatiei. Tanara mama este autodepasita de eveniment incat recurge la gesturi extreme. Femele inmultite de prea timpuriu sunt cele mai expuse: la hamsteri inainte de 4 luni, iar la iepuri inainte de 6-8 luni.”
</div>
<div>
<a title=”” href=”#_ftnref3″>[3]</a> „Iepuroaica isi mananca toti puii sau o parte din ei, sau le musca cozile, urechile sau membrele. O situatie diferita de canibalismul propriu-zis este aceea in care iepuroaica mananca puii morti, ca o forma de igienizare a cuibului. Cauzele acestei tulburari comportamentale (canibalismul) nu sunt pe deplin lamurite. Canibalismul se constata mai des la iepuroaicele tinere decat la cele care au fatat de mai multe ori. Prin crearea unor conditii optime de intretinere si de furajare, poate fi evitata aparitia factorilor favorizanti care predispun la fetofagie. Iepuroaicele predispuse la acest sindrom sa fie separate sau excluse din procesul de reproductie. ” în documentul electronic <b><i>Creșterea Iepurilor</i></b> afișat la adresa :
http://bebitag.sunphoto.ro/despre_iepuri
</div>
</div>