Insolații. Este de evitat soarele și hrana poate fi adaptată condițiilor prea calde prin furnizarea de alimente ușoare, ușor de digerat, care nu presupun efort la consumare. Un nivel prea ridicat de temperatură se manifestă la iepuri prin poziționarea lor pe podea, nu în postura clasică în alertă, și cu o respirație dificilă, menținându-și gura deschisă. Excesul de căldură poate cauza sterilitatea prelungită a animalelor și în cazuri extreme chiar decesul.
Intoxicații alimentare. Alte boli și inconveniente pot apărea ușor prin intoxicații din cauza nutrețului greșit adminsitrat, umed, mucegăit ori prea învechit sau contaminat cu substanțe nocive. Fiecare nou lot de concentrate ori juraje verzi sau uscate trebuie verificat amănunșit și eventual analizat toxicologic și bacteriologic. În cazul unor cantități foarte mare de furaje / concentrate se poate face un test pe specimene vii, pe un grup de iepuri-rebut (cu valoare scăzută ori cu defecte) care primesc din noul lot de mâncare un număr de 7-10 zile, urmărindu-se eventualele efecte negative.
Răni deschise. Iepurii sunt animale vivace, care se mișcă foarte mult și se sperie foarte ușor. Pot să se rănească în obiectele din cuști dacă nu sunt fixe ori dacă înălțimea și suprafața minimă necesară nu sunt respectate. Pot apărea bătăi între masculi după instalarea instinctului sexual și se pot mușca și zgăria uneori foarte profund. Rănile intervenite se vor unge cu unguente sau pudre speciale și se va ocnsulta medicul veterinar pentru cele mai periculoase fiindcă există riscul septicemiei.
Astfel de răni apar frecvent la iepurii cu greutate mai mare cazați în cuști cu podele din plasă de sârmă. Stând mereu pe acele suprafețe tăioase iepurii dezvoltă răni la nivelul labelor, răni care se pot infecta foarte ușor. Din acest motiv sunt contraindicate suprafețele din ochiuri de sârmă.
Creșterea anormală / neregulată a dinților. Uneori, din cauze ereditare, anumitor iepuri de casă le cresc dinții în moduri nefirești, încălecați, lateral, în față ori în spate față de unde ar trebui să se afle. Dinții iepurilor de casă pot să se deterioreze și să se distrugă și dacă mâncarea pe care se chinuie să o roadă nu este adecvată și nu respectă nivelul de duritate. În momentul în care apar astfel de malformații, iepurii în cazuă trebuie să nu mai fie folosiți ca reproducători. În unele cazuri dinții deviați se pot distruge cu clești speciali pentru a permite animalului să mănânce corect. Este recomandat avizul medicului veterinar pentru a se lua decizia și cursul de urmat.
Mamită / Mastită. Acele femele care au avut pui și le-au murit sau au fost înțărcați prea repede dar încă secretă foarte mult lapte riscă să li se umfle foarte mult ugerele, laptele nefiind extras din corp. Când producția de lapte este prea mare, iar consumatorii prea puțin, femela poate fi folosită ca doică pentru alte cuiburi sau poate primi în grijă pui din alte familii. Dacă apar abcese pe ugere este indicat să fie golite de lichid și apoi tratate cu loțiuni pe bază de camfor.
Avort spontan. Există femele care pierd sarcini, lucru care poate fi întâmplător ori semn al unei deficiențe în privirea reproducerii (dacă sunt cazuri repetate în cazul aceleiași femele). Avortul poate fi o urmare a loviturilor, a sperieturilor, a dietei alimentare deficitare, a manevrării eronate sau a modificărilor de trai. Orice sursă de stres și tensiune trebuie înlăturată pentru a preveni avorturile. De asemenea prezența rozătoarelor sau a prădătorilor este un pericol care poate conduce la avorturi din cauza firii sperioase a iepurilor. Soluția este ca iepuroaicele să se simtă mereu în siguranță, să nu fie bruscate și să nu apară intruși în apropierea lor. Totodată, o femelă gestantă trebuie să aibă boxă individuală și să fie atent monitorizată pentru a nu omite un simptom care să prevestească o afecțiune serioasă ori o pierdere de sarcină.
Diaree. Această stare patologică este de cele mai multe ori simptomul unei boli mai serioase, însă uneori este pur și simplu o afecțiune temporară ușor de depășit printr-o dietă de 24 ore și apoi prin atenta selecționare a nutrețului de regim. Cele mai bune asa-zise antidoturi sunt ierburile aromate precum pătrunjelul și cimbrul, dar și crenguțele de salcie și stejar (care conțin substanța benefică astringentă denumită tanin). Este bine ca animalele afectate să fie izolate și ținute în carantină pe perioada manifestării bolii pentru a preveni riscul de infectare în cazul în care diareea este un simptom al unei alte probleme de sănătate. Dacă nu se observă îmbunătățiri după 3 zile este bine să se consulte sfatul medicului veterinar.
Degerături. Dacă iepurii de casă sunt ținuți în aer liber inclusiv iarna sau dacă halele nu sunt corect încălzite există pericolul ca frigul extrem să cauzeze apariția degerăturilor, în primul rând la nivelul labelor. Se recomandă transferul urgent al iepurilor afectați în încăperi călduroase și evaluarea gradului de gravitate. Dacă s-a depășit stadiul de sfâșiere a epidermei superioare și au apărut beșicile, acestea trebuie deschise și golite de lichid, iar apoi tamponate cu iod și pansate pentru a evita septicemia. În cazul degerăturilor superficiale observate de la primele semne, este suficientă mutarea iepurilor afectați într-o încăpere călduroasă și masarea zonelor afectate.
Pneumonii. Afecțiunile căilor respiratorii sunt cauzate în cele mai frecvente cazuri de diferența sau schimbarea bruscă de temperatură și condiții meteorologice. Inclusiv substanțele poluante, nu doar aerul rece sau curenții, sunt vinovate pentru instalarea pneumoniilor. Simptomele clasice ale pneumoniei sunt scurgerile nazale, înroșirea botului, inapetența, tusea, sforăitul sau fornăitul în stare de trezie și respirația greoaie. Izolarea imediată este imperioasă, igienizarea zonei și a cuștii precum și oferirea de condiții de căldură și liniște pentru a se putea reface. Uneori pot manifesta diaree sau din contră constipație, iar hrana trebuie adaptată corespunzător. Cel mai bine este să se ceară recomandările medicului veterinar care poate stabili gravitatea și tratamentul optim. Dacă nu se acționează rapid iepurii de casă pot ajunge la deces prin agravarea progresivă a stării de sănătate.
Conjunctivită. Inflamare a globului ocular și a pleoapelor, conjunctivita poate fi cauzată de curenții de aer, de firicele de nisip ajunse accidental în ochi, de mici particule de mizerie etc. Manifestările sunt similare cu conjuctivitele umane, respectiv înroșirea ochilor, umflarea și tumefierea pleoapelor, lăcrimare abundentă, formarea de puroi ori lipirea pleoapelor una de cealaltă în situațiile mai grave. Primele măsuri care se pot lua sunt spălăturile cu un tifon muiat în ceai de mușețel ori în acid boric și curățarea urdorilor și scurgerilor mucoasei oculare. Totodată trebuie evaluate condițiile de viață ale animalului afectat și remedierea ori înlăturarea surselor de boală. Consultul veterinar este întotdeauna bine-venit. În conjuctivitele severe există riscul de orbire, fapt pentru care animalele pierd rolul de reproducători, urmând a primi destinația sacrificării pentru carne ori a sacrificării pentru protejarea celorlalte exemplare cu care ar putea intra în contact și cu care s-ar putea lupta, fiind înspăimântate de lumea nevăzută.
Avitaminoza. Una dintre cele mai răspândite deficiențe în cazul iepurilor de casă datorate hrănirii incorecte, necorespunzătoare rasei, greutății și sezonului, dar și din cauza rațiunilor de economie financiară când animalele nu primesc suplimente vitaminice atunci când nevoia sau starea fizică o cer. În majoritatea caurilor vitaminele absente sau în cantități insuficiente sunt A și E. În prima ipostază, sunt afectați ochii și vederea iepurilor de casă – ochii devin închiși la culoare și întunecați, iar blana își pierde moliciunea și fluiditatea. În cea de-a doua ipostază, fertilitatea este cea diminuată și afectată. Un alt tip de avitaminoză este deficiența de calciu. Aceasta influențează dezvoltarea iepurilor, creșterea și cauzează o slăbire generală, vizibilă a organismului. Cea mai bună soluție este adaptarea regimului alimentar și solicitarea sfatului medicului veterinar pentru a examina animalele bolnave și a decide dacă nu este necesară intervenția prin doze șoc de vitamine adiminstrate injectabil sau amestecate în tainul de hrană.
Tulburări digestive. Similar cu pisicile, iepurii pot dezvola diferite afecțiuni ale intestinelor, prin ingerarea de fire de păr și smocuri de blană. Fiind crescuți în captivitate, deci blana necurățindu-se prin frecarea de diferite plante, arbuști sau sol, iepurii de casă se toaletează singuri și uneori înghit grămăjoare de păr. Este utilă consultarea medicului veterinar pentru a hotarî asupra celui mai bun remediu în scopul eliminării fără dureri și ocluzii intestinale ghemotoacele în cauză.